Surditatea congenitala

surditateSurditatea este un defect congenital frecvent, aproximativ 1/500 de nou nascuti este afectat de surditate permanenta moderata sau severa. Surditatea non sindromica este definita ca fiind acea forma de surditate care nu se asociaza cu alte manifestari clinice. Apare in 70-80 % dintre cazurile de surditate genetica.Surditatea congenitala sau pierderea auzului la varsta copilariei este cauzata de mutatii genetice in cea mai mare parte din cazuri. Testarea genetica in astfel de cazuri are rolul de a stabili daca surditatea este ereditara sau sa se determine statusul de purtator heterozigot al parintilor.

Clasificarea clinica imparte formele de surditate in :

  • Dupa severitatea afectarii – usoara, medie, severa si profunda
  • Dupa asocierea cu alte manifestari – sindromica sau nonsindromica
  • Dupa lateralitate – unilaterala/ bilaterala; simetrica/asimetrica
  • Dupa momentul aparitiei – prelinguala (inaintea achizitiei vorbirii)/postlinguala
  • Dupa tipul defectului – senzoriala/ de perceptie, de conducere sau mixta
  • Dupa tipul de transmitere al mutatiei – autozomal recesiva, autozomal dominanta, legata de cromozomul X sau mitocondriala ( de exemplu surditatea indusa de aminoglicozide)

Evaluarea pacientilor cu surditate congenitala este complexa, trebuie sa fie realizata de o echipa multidisciplinara formata din medic ORL, audiolog, neurolog, genetician.Evaluarea implica stabilirea istoricului familial (realizarea pedigree-ului), examen fizic ORL, neurologic si genetician specializat in dismorfologie si trebuie sa defineasca tipul de surditate, a modului de transmitere si daca este sindromica sau nonsindromica.Formele autozomal recesive reprezinta 80% dintre formele nonsindromice si au cateva caracteristici: surditatea este de perceptie, moderata sau profunda, are debut congenital, de obicei este non progresiva si nu se asociaza cu alte manifestari clinice.Aproximativ 19-20% dintre pacientii cu surditate nonsindromica au forme cu transmitere dominanta, de obicei progressive,cu debut in a 2- sau a 3 a decada de viata.Au fost descrise peste 100 de loci si 46 de gene ca fiind implicate in SNSC. Genele codifica pentru proteine implicate in dezvoltarea si functionarea sistemului auditiv. Locii sunt denumiti cu literele DFN (DeaFNess) urmate de un numar care arata ordinea cronologica de identificare a acestora.DFNA este prescurtarea pentru loci cu transmitere dominanta- cuprinde 21 de gene (cele mai frecvent implicate KCNQ4, WSF1)DFNB pentru loci cu transmitere recesiva – cuprinde 24 de geneDFNX transmitere X linkataLoci genetici unde se gasesc mutatii asociate cu surditatea nonsindromica congenitala (SNSC) sunt notati cu literele DFN, iar SNSC este denumita de obicei surditate asociata cu mutatii in loci DFN.Tipul A3 de SNSC este determinata de mutatii aparute in genele GJB2 si GJB6 care codifica pentru conexina 26 si respectiv 30.Tipul B1 de SNSC este determinate de mutatii cu transmitere recesiva, cele mai multe (>99%) in gena GJB2 ( descrise peste 150 de mutatii), 1% in gena GJB6.Exista descrise pana in prezent peste 400 de mutatii diferite cunoscute a fi asociate cu SNSC .Rata purtatorilor sanatosi in populatia generala pentru mutatii recesive in gena GJB2 este de aproximativ 1/33 de indivizi, anumite mutatii fiind mai frecvente in anumite grupuri etnice. Mutatiile in gena GJB2 au impact asupra expresiei proteinei conexina 26 si de cele mai multe ori determina surditate prelinguala, dar nu neaparat congenitala. Diferite mutatii in gena GJB2 pot prezenta variatie fenotipica crescuta, insa s-a demonstrat ca este posibila o corelatie intre tipul de surditate si defectul molecular.Mutatiile in gena GJB6 reprezinta a 2 a cea mai frecventa cauza de SNSC si afecteaza expresia proteinei conexina 30.In rare cazuri , SNSC este datorata unor mutatii patologice in alte gene: ACTG1, CDH23, CLDN14, COCH, COL11A2, DFNA5, DFNB31, DFNB59, ESPN, EYA4, GJB2, GJB6, KCNQ4, LHFPL5, MT-TS1, MYO15A, MYO6, MYO7A, OTOF, PCDH15, POU3F4, SLC26A4, STRC, TECTA, TMC1, TMIE, TMPRSS3, TRIOBP, USH1C si WFS1 .Datorita existentei unui numar mare de gene associate cu SNSC exista variate paneluri de teste genetice care utilizeaza tehnologia NGS (Next generation genetic sequencing), tehnologie care permite secventierea simultana a mai multor gene, la preturi scazute.Evaluarea genetica corespunzatoare atrage numeroase beneficii pentru pacient si familia acestuia. Se evita teste inutile si scumpe ca de exemplu electroretinograma, teste imagistica os temporal, electrocardiograma etc. Definirea cauzelor surditatii poate risipi dezinformarea si oferi un suport emotional prin calmarea sentimentului de vina al parintilor. Diagnosticul etiologic ofera baza pentru stabilirea riscului de recurenta in familie, permite anticiparea potentialelor probleme de sanatate asociate si ofera recomandarea catre optiunile terapeutice adecvate.

Beneficiile testarii genetice

  •  determinarea etiologiei surditatii
  • eliminarea necesitatii efectuarii unor teste invazive si costisitoare inutile
  • ofera baza pentru stabilirea prognosticului clinic si anticiparii potentialelor complicatii
  • ghidarea corecta a managementului medical
  • oferirea sfatului genetic adecvat pentru pacient si familia acestuia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *