Retinita pigmentara – aspecte genetice

Reprezinta un grup de afectiuni oculare care determina pierderea progresiva a vederii prin afectarea retinei.
Prevalenta este de 1:3000 – 1:7000 de indivizi.Se poate clasifica in retinita pigmentara non-sindromica (simpla, care nu se asociaza de alte manifestari) si sindromica (care se asociaza si cu alte anomalii). Au fost descrise mutatii in peste 52 gene diferite / diferiti loci care pot determina aparitia retinopatiei pigmentare non- sindromice.
Este afectata initial vederea nocturna (adaptarea la intuneric), urmata de restrangerea treptata a campului vizual. Cu cat varsta de debut a scaderii capacitatii de adaptare la intuneric este mai mica, cu atat va fi mai severa evolutia bolii. Ultima care se modifica este vederea centrala.
Retinita pigmentara poate avea forme variate de transmitere – autozomal dominanta, autozomal recesiva, transmitere legata de cromozomul X sau chiar mitocondriala.
Consilierea genetica / sfatul genetic depinde de acuratetea diagnosticului, de determinarea corecta a modului de transmitere in familie si de rezultatul testelor moleculare.

Frecventa formelor de retinita pigmentara in functie de modul de transmitere.

• Retinita pigmentara cu transmitere autozomal dominanta: 15-25%
• Retinita pigmentara cu transmitere autozomal recesiva : 5-20%
• Retinita pigmentara cu transmitere legata de cromozomul X : 5-15%
• Retinita pigmentara cu mod de transmitere necunoscut 40 – 50%.

Retinita pigmentara reprezinta un grup de afectiuni complex si extrem de heterogen.
– mutatii in gene diferite pot determina acelasi fenotip
– mai multe mutatii cauzatoare de boala apar in aceeasi gena, mutatii diferite pot determina fenotipuri diferite (uneori cu moduri de transmitere diferite)
– severitatea clinica si fenotipul pot varia uneori printre indivizii cu aceeasi mutatie, cel mai probabil ca rezultat al interventiei factorilor de mediu.

• Formele autozomal dominante sunt mai putin severe, au debut la o varsta mai inaintata si au o evolutie mai lenta.
• Formele autozomal recesive sunt mai severe, simptomatologia debuteaza precoce si au o evolutie mai rapida.
• Forma cu transmitere recesiva legata de cromozomul X este cea mai severa forma, cu debut precoce si care afecteaza doar persoanele de sex masculin.

Avand in vedere numarul mare de gene descrise ca fiind implicate in etiologia retinitei pigmentare – cunoasterea modalitatii de transmitere in familie este foarte utila inainte de a cere testare genetica. Exista chip-uri de testare ( care grupeaza mai multe gene) care analizeaza gene grupate in functie de modul de transmitere a bolii.
Testarea moleculara / diagnosticul molecular reprezinta o provocare in managementul pacientilor cu retinita pigmentara izolata, care constituie majoritatea cazurilor astfel incat secventierea de noua generatie care permite analiza mai multor gene in acelasi timp si la costuri rezonabile devine o unealta extrem de utila a medicului genetician.