Teste utile in diagnosticul bolilor genetice

 Testarea genetica reprezinta teste medicale care identifica modificarile la nivel cromozomial, genic sau proteic. Rezultatul unui test genetic poate confirma sau exclude o afectiune genetica sau o susceptibilitate genetica pentru o anumita afectiune. In prezent sunt in uz peste 1200 de teste genetice si multe altele sunt in curs de perfectionare. Sunt folosite mai multe metode pentru testarea genetica:

• Teste genetice moleculare care studiaza genele sau fragmente scurte de ADN pentru a identifica mutatiile sau variantele genetice care duc la o afectiune genetica.
• Teste genetice cromozomiale analizeaza cromozomii intregi sau fragmente mari de ADN
• Teste biochimice care studiaza structura sau nivelul de activitate a proteinelor, modificarile acestora putand indica modificari la nivelul ADN-ului.
Hibridizarea genomica comparativa este o metoda de testare genetica cu ajutorul careia pot fi identificate mici deletii ( fragmente lipsa) sau duplicatii ( fragmente in dublu exemplar) cromozomiale care nu pot fi detectate prin cariotipare (analiza cromozomiala) clasica. Este utila pentru diagnosticarea malformatiilor congenitale, tulburarilor din spectrul autist sau retardului mental idiopatic.
Analiza cromozomiala reprezinta inca metoda standard pentru diagnosticul citogenetic, fiind utilizata pe scara larga. Este o metoda utila si relativ ieftina dar are anumite limite – timp de executie ridicat ( intre 2- 3 saptamani) datorita culturii celulare si rezolutie limitata.
Variantele genomice care pot fi depistate prin hibridizare genomica comparativa reprezinta aproximativ 17 % dintre cazurile de retard mental.
CGH se poate face fie din sange periferic (diagnostic postnatal), fie din vilozitati coriale sau lichid amniotic (diagnostic prenatal). Exista peste 80 de afectiuni caracterizate de prezenta defectelor congenitale si / sau tulburari de dezvoltare care au drept cauze deletii sau duplicatii la nivelul materialului genetic. Aceste deletii / duplicatii sunt numite “ variante ale numarului de copii” (CNVs). Provocarea testului de hibridizare genomica comparativa o reprezinta optimizarea detectiei CNV care sunt asociate cu manifestari fenotipice patologice si reducerea riscului de detectie a variantelor polimorfice fara semnificatie clinica.

Cele mai comune indicatii ale CGH sunt :

• Intarziere in dezvoltare mentala
• Retard de crestere
• Trasaturi dismorfice care nu pot fi incadrate intr-un sindrom genetic cunoscut.
• Anomalii congenitale multiple
• Crize convulsive
• Mananifestari din spectrul autist.

Ghidurile curente de practica recomanda actual CGH ca analiza pentru pacientii cu anomalii congenitale si cei cu intarziere in dezvoltare. Depistarea cauzei exacte ale unor sindroame genetice cunoscute permite acordarea unui sfat genetic adecvat si estimarea unui prognostic pe termen lung.
Metoda are insa si limitari, legate de incapacitatea de a depista translocatiile cromozomiale echilibrate, mutatiile punctiforme sau deletiile / duplicatiile cu dimensiuni sub limita de detectie a metodei (50 – 100 kba). In plus, prin CGH se pot depista anomalii cromozomiale cu semnificatie clinica incerta.
Testele trebuie insotite de consiliere genetica inainte si dupa testare.