Tratamentul viitorului – medicamente personalizate

Evaluarea efectelor anumitor medicamente a dus la concluzia ca exista variatii in actiunea lor la bolnavi diferiti care sufera de aceeasi boala, precum si ca exista reactii adverse neasteptate la unii dintre pacienti. Variatiile individuale la actiunea medicamentelor pot fi determinate de cauze diverse precum varsta, sex, greutate, interactiuni cu alte medicamente, dar si de structura genetica individuala a fiecaruia.
Farmacogenetica (studiul factorilor genetici care determina raspunsul la medicamente) este cel mai important factor al medicinii personalizate ( se trateaza pacientul si nu boala).
Scopul farmacogeneticii este de a intelege rolul componentei genetice in raspunsul la o anumita terapie medicamentoasa si de a intelege aparitia efectelor adverse la unii dintre pacientii tratati cu acelasi medicament, de a stabili dozele optime pentru fiecare pacient in parte.
Un medicament este absorbit, apoi transportat catre locurile sale de actiune, unde va interactiona cu enzime ale organismului individului pentru a fi tranformat in metaboliti. In final, produsii de metabolizare ai medicamentului vor fi eliminati.

Farmacogenetica in practica medicala actuala

1. Raspunsul la tratament – de exemplu pentru inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, care se recomanda in afectiunile cardiace. Screeningul genetic facut inainte de inceperea tratamentului imbunatateste eficienta tratamentului. Unii dintre pacienti sunt purtatori ai unei variante a genei pentru ezima de conversie a angiotensinei care determina formarea unei proteine trunchiate . Acesti pacienti ar putea beneficia de tratamnet cu beta blocante.

• Unele medicamente actioneaza prin legarea unor receptori specifici. Variante ale genelor care codifica pentru acesti receptori pot determina functionarea incorecta a acestora. De exemplu, anumite personae nu raspund la administrarea de salbutamol ( folosit pentru tratarea astmului).

2. Tintele medicamentelor – genele pot determina si numarul de receptori specifici celulari, astfel incat exista variatii in numarul de receptori de la o persoana la alta.

• Psihiatrie – actiunea medicamentului antipsihotic haloperidol ( Haldol) depinde de abilitatea lui de a se lega receptori specifici (dopaminergici). In functie de numarul de receptori sintetizati de fiecare individ  – 63% dintre pacienti ( cei cu numar suficient de mare de receptori ) raspund la tratamentul cu haloperidol.
• Cancer de san – cercetarile au aratat ca pacientele cu cancer de san cu metastaze – prezinta o hiperactivitate a genei HER2 si au un prognostic rezervat. Gena HER2 codifica pentru un receptor care se afla pe suprafata celulelor din tesutul mamar. Acest receptor are rol in multiplicarea celulara. Cand gena HER2 este supraexprimata, se produc mai multi receptori pe suprafata celulara, astfel incat celulele sunt stimulate sa se divida fara control. Aproximativ 20 – 30% dintre pacientele cu cancer de san cu metastazare, au gena HER2 supraexprimata. Pentru aceste paciente exista un medicament numit Herceptin – anticorp monoclonal care actioneaza prin limitarea diviziunii celulare.

3. Metabolizarea medicamentelor – absorbtia, metabolizarea si eliminarea medicamentelor pot fi influentate de constitutia genetica a individului. De exemplu, codeina necesita prezenta unei enzime hepatice numite CYP2D6 pentru a fi metabolizata. Nivelul enzimatic este codificat genetic, astfel incat indivizii cu un nivel scazut al enzimei metabolizeaza codeina mai incet. Aceste persoane  sunt predispuse la a dezvolta efecte adverse respiratorii si astfel ca ei necesita doze mai mici de codeina pentru a obtine efectul therapeutic.
4. Dezvoltarea medicamentelor –  modificari in gena APOE influenteaza raspunsul la terapia pentru boala Alzheimer, astfel incat fost creat un medicament special pentru Alzheimer plecand de la structura genetica a indivizilor afectati. Pacientii cu Alzheimer care au variantele APOE2 si 3 raspund la medicamentul numit Tacrine.